intrebari...

Ajunge acasa...ii este frig si vrea sa se incalzeasca..ar merge o cana de vin fiert..frig doar fizic?nu e de aceeasi parere...incep intrebarile: "De ce am tacut?De ce nu m-am putut apara?Oare pentru ca e vina mea?"..nu mai vrea sa se gandeasca la asta...isi scoate meticulos manusile si pune mainile pe calorifer..isi saluta parintii..apoi merge in camera ei,citeste,dar intrebarile o macina.."Oare chiar asa e?Oare chiar nu-l iubesc?Nu..il iubesc,simt ceva puternic pentru el...o fi asta iubire?Poate iubirea e ceva mai profund...Dar daca nu-l iubesc,de ce simt nevoia sa spun asta?Si daca il iubesc,de ce nu e sigur de asta?"..de ce a tacut in tot acel timp?dintr-o data spiritul acela argumentativ a pierit,tacea...se uita in ochii lui si nu putea scoate niciun sunet,il privea si nu stia ce sa spuna,avea doar niste lacrimi stinse de orgoliu inainte sa apara pe obrajii rosii,de copila..."De ce oamenii imi pun intrebari la care nici eu nu stiu raspunsul?..da,sunt o copila...","matura prematur"(asa cum fusese caracterizata)...atunci unde era maturitatea aia de care vorbeau altii?nu se considera matura..cel putin nu in clipele alea...ii venea sa planga ca o copila..si in ziua aceea fusese atat de fericita...insa acel zambet pe furis fusese distrus de intrebarile la care trebuia sa raspunda matur..nu mai putea sa se joace...trebuia sa fie ferma si hotarata...dar nu putea..se intoarce la citit si se pierde in lumea fanteziei,unde era mereu libera sa faca ce vrea,fara intrebari...